Definita cuvantului paranteză
PARANTÉZĂ s.f. 1. Semn grafic constând din două arcuri de cerc care se închid reciproc și care se folosesc pentru a izola fraze sau cuvinte intercalate într-un text. ♦ Frază sau propoziție care are un sens deosebit și care este intercalată într-o altă frază. 2. (Fig.) Digresiune. [Var. parantez s.n. / cf. fr. paranthèse, germ. Paranthese, lat. parenthesis < para – alături, en – în, thesis – punere].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu paranteză
HISTOLÍZĂ, histolize, s. f. (Med.) Distrugere a țesuturilor. – Din fr. histolyse. Vezi definitia »
praháiță (-țe), s. f. – Ciupercă (Bovista plumbea). – Var. prahaviță. Bg. prahavica (Tiktin), de la prah „praf”, datorită prafului de spori pe care îl eliberează la maturitate. Cf. praf. Este dubletul lui prohaviță, s. f. (buretele-cerbilor, Lycoperdon), cf. celălalt nume sp., pedo de lobo. Vezi definitia »
OLÍVĂ s.f. 1. (Rar) Măslină. 2. Obiect având forma unei măsline. ♦ Piesă folosită în fonetica experimentală, care se introduce în nas pentru a se înregistra suflul nazal. 3. (Arhit.) Ornament de formă alungită asemănător unei măsline. 4. Formație anatomică proeminentă și rotunjită. ♦ Proeminență rotunjită situată în partea superioară și laterală a bulbului rahidian. [< fr. olive, germ. Olive, lat. oliva – măslină]. Vezi definitia »
PARAFÉRNĂ s.f. Avere aparținând soției, necuprinsă în dotă, pe care o administrează ea însăși. [< fr. parapherne, cf. gr. parapherna < para – lângă, pherne – dotă]. Vezi definitia »
VOALÉTĂ, voalete, s. f. Țesătură în formă de rețea foarte fină, fixată la pălăriile de damă ca garnitură sau pentru a acoperi fața. – Din fr. voilette. Vezi definitia »