Definita cuvantului parataxă
PARATÁXĂ s.f. Mod de exprimare a raporturilor de coordonare sau de subordonare în propoziție sau în frază prin simpla alăturare, fără ajutorul vreunui cuvânt de legătură; juxtapunere; coordonare sintactică. [< fr. parataxe, cf. gr. parataxis < para – lângă, taxis – așezare].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu parataxă
PĂLMÚȚĂ, pălmuțe, s. f. Diminutiv al lui palmă1 (1); pălmiță. – Palmă + suf. -uță. Vezi definitia »
ragilă cu colți mai mari și mai rari, cu care se piaptănă firele grosiere de cânepă, imediat ce au fost zdrobite cu melețoiul Vezi definitia »
fălíncă s.f. (reg.) defect; greșeală. Vezi definitia »
îndurătúră s.f. (înv.) milă, îndurare. Vezi definitia »
VÍCTIMĂ s.f. 1. (Ant.) Animal sau om care era jertfit unei divinități. 2. Cel care suferă de o nenorocire, are o durere, o suferință etc. ♦ Cel care suferă urmările unui accident, ale unei catastrofe. [Cf. lat. victima, fr. victime]. Vezi definitia »