Definita cuvantului rugină
RUGÍNĂ, rugini, s. f. I. 1. Substanță brun-roșcată, poroasă, sfărâmicioasă, care se formează prin oxidare pe obiectele de fier. ♦ Pojghiță brună care acoperă uneori pietrele și care se produce prin oxidarea minereurilor de fier din ele. 2. Obiect (de fier) vechi, prost întreținut; ruginitură, rablă. 3. Fig. Idee, teorie, mentalitate înapoiată, învechită. ♦ Om cu idei sau cu mentalitate învechită; retrograd. II. 1. Boală infecțioasă a plantelor, provocată de ciuperci microscopice, patogene (Puccinia), care se manifestă prin apariția unor pete brune-ruginii pe frunze, pe tulpini sau pe inflorescențe, împiedicând dezvoltarea normală a plantelor. 2. Plantă erbacee cu tulpina netedă, cu frunze lungi, țepoase, având la vârf o inflorescență cu flori mici, brune; pipirig (Juncus effusus). – Cf. lat. *aerugina.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu rugină
AUTOGÁRĂ, autogări, s. f. Gară pentru autobuze și autocamioane. [Pr.: a-u-] – Auto2 + gară. Vezi definitia »
CÍNTEZĂ, cinteze, s. f. Mică pasăre cântătoare cu ciocul conic, scurt și tare, cu penajul cenușiu-albăstrui sau brun-roșcat, având pe aripă o dungă albă (Fringilla coelebs). [Acc. și: cintéză. – Var.: (reg.) cíntiță s. f.] – Et. nec. Vezi definitia »
MIOPLÁSMĂ, mioplasme, s. f. Protoplasmă care înconjură nucleul celulei musculare. [Pr.: mi-o-] – Din fr. myoplasma. Vezi definitia »
crícimă, crícime, s.f. (reg.) cârciumă. Vezi definitia »
carabă, carabe s. f. 1. palmă dată cuiva. 2. femeie bătrână, babă. Vezi definitia »