HABÁR s. n. 1. (În expr.) A nu avea habar (de sau despre ceva) = a) a nu ști nimic, a nu avea nici o idee despre ceva; b) a nu-și face griji, a nu-i păsa de ceva. 2. (Reg.; în expr.) Cum (ți-)e habarul? = cum (îți) merge? cum stau lucrurile? – Din tc. haber, „veste, informație”. Vezi definitia »

PENDULÁR, -Ă, pendulari, -e, adj. Care are o mișcare (ca) de pendul; specific pendulului; oscilant, oscilatoriu. ♦ Fig. Care trece (periodic) de la o stare la alta. – Pendul + suf. -ar. Cf. fr. pendulaire. Vezi definitia »

DISCREȚIONÁR, -Ă adj. 1. arbitrar. 2. care are prin lege libertate de acțiune. ♦ puteri ĕ = puteri date unei autorități de a lua măsurile pe care le socotește necesare în anumite împrejurări și în afara legii. (< fr. discrétionnaire) Vezi definitia »

MIORÁR, miorari, s. m. (Reg.) Cioban care îngrijește mioarele și miorii. [Pr.: mi-o-] – Mior + suf. -ar. Vezi definitia »

vânturár (rar) s. n, pl. vânturáre Vezi definitia »