ISPÍTĂ, ispite, s. f. 1. Ceea ce exercită o mare forță de atracție; îndemn (spre rău), ademenire, tentație, seducție; p. ext. păcat. 2. (Înv.) Încercare, probă la care era supus cineva pentru a i se constata iubirea, răbdarea, credința etc. 3. (Înv.) Cercetare, examinare, studiu. 4. (Înv.) Experiență. – Din ispiti (derivat regresiv). Vezi definitia »

BOLMOÁJĂ, bolmoaje, s. f. (Pop., în superstiții) Farmec, vrajă. – Postverbal al lui bolmoji. Vezi definitia »

BĂNÍCĂ s. f. Mică plantă erbacee cu flori albastre-închise, rar albe, dispuse în capitule sferice (Phyteuma orbiculare). Vezi definitia »

AUSTRONEZIÁNĂ adj. limbi austroneziene = una dintre cele trei mari familii de limbi din Oceania, alături de australiană și papua. (< austr/aliană/ + /mela/neziană) Vezi definitia »

părgăluiálă, părgăluiéli, s.f. (reg.) ceapă prăjită în untură, pusă într-o mâncare; părgălitură. Vezi definitia »