Definita cuvantului particular
PARTICULÁR, -Ă adj. 1. Care aparține numai anumitor persoane sau anumitor lucruri. ♦ În particular = în mod deosebit, în special, mai ales. ♦ Care constituie proprietatea individuală a cuiva. ♦ Care este de formație sau de esență individuală. 2. Care are caracter individual; care este caracteristic, specific. ♦ (Log.; despre judecăți) În care predicatul se referă numai la o parte din sfera subiectului. 3. Cu caracter neoficial; privat; (despre lecții) predat elevilor în afara orelor oficiale de școală. // s.n. Categorie filozofică, reprezentând o verigă de legătură între singular și general. [Cf. fr. particulier, lat. particularis].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu particular
HILÁR, -Ă adj. al hilului. (< fr. hilaire) Vezi definitia »
CHIROGRAFÁR, -Ă, chirografari, -e, adj. (Jur.; și substantivat) (Persoană) care deține un drept personal de creditor pe baza unui act sub semnătură privată. – Din fr. chirographaire. Vezi definitia »
BISECULÁR, -Ă, biseculari, -e, adj. (Rar.) Cu vechime de două secole. – Din fr. biséculaire. Vezi definitia »
TRANSLUNÁR, -Ă adj. de dincolo de Lună. (după germ. translunarisch) Vezi definitia »
INSECTÁR s.n. Colecție de insecte conservate prin anumite procedee și clasate într-o anumită ordine; cutie în care se păstrează o astfel de colecție. [După fr. insectarium]. Vezi definitia »