PUFNÍ, pufnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre ființe) A expira pe nări cu zgomot, scurt și sacadat (din cauza oboselii, a mâniei, a nemulțumirii). ◊ Expr. A pufni în (sau de) râs sau (tranz.) a-l pufni pe cineva râsul = a izbucni într-un râs brusc și zgomotos. 2. (Despre mașini) A da afară cu zgomot, scurt și sacadat, aburi, gaze, fum; (despre aburi, gaze, fum) a izbucni, a ieși cu zgomot. – Puf¹ + suf. -ni. Vezi definitia »

curmăní, curmănésc, vb. IV (reg.) a strânge (cu o sfoară), a gâtui. Vezi definitia »

indelbiní, indelbinésc, vb. IV (reg., înv.) a clipi. Vezi definitia »

NI interj. 1. (Pop.) Cuvânt cu care se îndeamnă la mers, se cheamă sau se gonesc unele animale. 2. (Reg.; exprimă ideea de uimire, de admirație) Uite, vezi. – Cf. magh. ne. Vezi definitia »

ALÁNI s. m. pl. Triburi de origine sarmată, care locuiau în secolele al II-lea și I î. Hr. în regiunea Mării Negre și în nordul Caucazului și care, împinși de huni, au ajuns în secolul al V-lea, împreună cu vandalii, până în Spania și Africa. – Din lat. alani. Vezi definitia »