cătréț (cotréț), cătréțe (cotréțe), s.n. (reg.) coteț, cușcă (de păsări), coteneață. Vezi definitia »

pătimăréț, pătimăreáță, adj. (înv.; despre diateze, conjugări, forme verbale) pasiv. Vezi definitia »

precupéț (precupéți), s. m. – 1. Vînzător ambulant de verdețuri și produse de casă. – 2. Negustor, comerciant. – Var. înv. precupici. Sl. prĕkupici sau bg. prĕkupec (Miklosich, Slaw. Elem., 40; Conev 77), cf. cupeț. – Der. precupeață, s. f. (vînzătoare); precupi, vb. (înv., a negustori, a face comerț), din sl. prikupiti, sb. prekupiti; precupeți, vb. (a face negoț; a specula; a vinde scump; a economisi; a se tocmi); precupețeală, s. f. (tocmeală; speculă). Vezi definitia »

DRUMULÉȚ, drumulețe, s. n. Diminutiv al lui drum; drumușor. – Drum + suf. -uleț. Vezi definitia »

sumúț, sumúțuri, s.n. (reg.) înfruntare cu vorba; sumuțare. Vezi definitia »