pitulúș², pitulúși, s.m. (reg.) 1. bărbătușul pitulicii; pitulici. 2. privighetoare. 3. vrabie. 4. plantă erbacee de zonă alpină, cu tulpina subțire și flori violacee. Vezi definitia »

ȚINTÁȘ, țintași, s. m. Persoană care țintește și trage (bine) cu arcul sau cu pușca; ochitor, trăgător, trăgaci. – Țintă + suf. -aș. Vezi definitia »

chichiríș¹ (checheríș), chichiríși, s.m. (reg.) harpagon, zgârcit. Vezi definitia »

FLIȘ s.n. Formație detritică alcătuită din straturi de conglomerate, gresii, argilă și marnă, formate la fundul unei mări și devenite apoi, prin ridicarea acestuia, un lanț muntos. [< fr. flysch]. Vezi definitia »

prăjiníș, prăjiníșuri, s.n. (reg.) arboret tânăr (format din copaci cu trunchiul drept). Vezi definitia »