pominocí, pominocésc, vb. IV refl. (înv.) a se dărui, a se consacra, a se devota (unei cauze). Vezi definitia »

pogoníci, pogoníci, s.m. (reg.) 1. băiat care mână vitele la plug; biriș, pognitor. 2. persoană care ține coarnele plugului. 3. lucrător agricol plătit cu pogonul (după pogoanele lucrate). 4. (cu forma: pogănici) car cu care merge mireasa la cununie. 5. (s.n.) bucată de fier prinsă de grindeiul plugului, de care se agață cele două lanțuri de la cotigă; crucea plugului. Vezi definitia »

cîscîci (-iuri), s. n. – Piedică la moara de vînt. Tc. kiskaç „scăunel.” Vezi definitia »

MĂLURÍCI s. m. pl. Plantă erbacee cu rizom noduros, cu flori roz-purpurii și cu fructul o păstaie, care are la maturitate culoarea brună (Orobus variegatus). – Mălură + suf. -ici. Vezi definitia »

patáci s.m. pl. (reg.) floarea-paștilor, păștițe. Vezi definitia »