HĂLĂLÁIE s. f. (Pop.) Hărmălaie. [Var.: halaláie s. f.] – Din hălălăi. Vezi definitia »

FRAZEOLOGÍE s. f. 1. fel, manieră de a construi frazele, proprie unei limbi sau unui scriitor. 2. (fig.) vorbărie goală; pălăvrăgeală. 3. disciplină care studiază unitățile frazeologice opuse îmbinărilor libere de cuvinte. (< fr. phraséologie) Vezi definitia »

ACORÍE² s.f. Lipsa senzației de sațietate la masă. [Gen. -iei. / < fr. acorie, cf. gr. a – fără, koros – sațietate]. Vezi definitia »

CLINOMANÍE s. f. preferință obsesivă, pentru poziția culcat, pentru pat. (< fr. clinomanie) Vezi definitia »

gobíe s.f. Pește litoral care se poate fixa de stânci prin înotătoarele sale ventrale prevăzute cu ventuze; guvid. (< fr. gobie, lat. gobio) Vezi definitia »