IERBÁR², ierbare, s. n. Una dintre cele patru despărțituri ale stomacului rumegătoarelor; rumen¹. – Iarbă + suf. -ar. Vezi definitia »

AMNÁR, amnare, s. n. 1. Bucată de oțel cu care se scot, prin lovire, scântei din cremene; se întrebuințează la aprinderea focului și la ascuțit. 2. (Reg.) Fiecare dintre stâlpii de lemn care se pun la colțurile unei construcții țărănești, pentru a sprijini acoperișul. 3. (Reg.) Mâner de lemn cu ajutorul căruia se învârtește și se fixează sulul la războiul de țesut. 4. (Reg.) Dispozitiv cu ajutorul căruia se ridică sau se coboară fierul lat al plugului. [Var.: (reg.) amânár s. n.] – Din a³ + mânar[e] (< lat. manuale). Vezi definitia »

UNGHIULÁR, -Ă, unghiulari, -e, adj. Care formează un unghi, în formă de unghi; angular; în colțuri; colțuros. ◊ Piatră unghiulară = piatra de la unghiul fundației unei clădiri; fig. fundament, bază, temelie. [Pr.: un-ghiu-] – Din unghi (după fr. angulaire). Vezi definitia »

LEGIONÁR², -Ă s.m. și f. Membru al unei organizații românești teroriste fasciste dintre războaie numită Garda de fier. // adj. Referitor la legionarism. [< Legiune – denumire purtată de această organizație la un moment dat]. Vezi definitia »

gușar, gușari s. m. (intl.) informator, denunțător, trădător. Vezi definitia »