ALTÉȚĂ, altețe, s. f. (Adesea folosit ca formulă de adresare) Titlu dat principilor și principeselor dintr-o casă domnitoare; persoană care poartă acest titlu. – Din it. altezza, fr. altesse. Vezi definitia »

buleftrică s. f. sg. lumină electrică. Vezi definitia »

RECALCITRÁNȚĂ, recalcitranțe, s. f. Faptul de a fi recalcitrant; încăpățânare, nesupunere. – Din fr. récalcitrance. Vezi definitia »

INFERÉNȚĂ s. f. operație logică de derivare a unui enunț din altul, prin care se admite o judecată în virtutea unei legături a ei cu alte judecăți considerate ca adevărate. (< fr. inférence) Vezi definitia »

zăpăceálă s. f., g.-d. art. zăpăcélii; pl. zăpăcéli Vezi definitia »