AFÚM s. n. (Rar) Miros caracteristic al afumăturilor. – Din afuma (derivat regresiv). Vezi definitia »

BRUM s. n. Perturbație care poate să apară într-un sistem de transmisie audio, manifestându-se ca un zgomot de frecvență joasă, suprapus semnalului util. – Din germ. Brummen. Vezi definitia »

ULTIMÁTUM, ultimatumuri, s. n. Comunicare cuprinzând condițiile irevocabile pe care o putere, un stat, un împuternicit le pune altuia în vederea rezolvării unei situații litigioase de care depind relațiile lor reciproce. [Var.: (înv.) ultimát s. n.] – Din fr. ultimatum, germ. Ultimatum. Vezi definitia »

CONCLÚSUM s.n. Decizie a anumitor adunări (diete germanice etc.). ♦ Notă rezumând dezbateri diplomatice. [< lat. conclusum, cf. lat. concludere – a conclude]. Vezi definitia »

ÍNDIUM s. n. v. indiu. Vezi definitia »