DISIPÁȚIE s. f. 1. disipare; cheltuială nechibzuită; exces. 2. (fig.) neatenție. ◊ dezmăț, desfrâu. (< fr. dissipation) Vezi definitia »

TIHĂRÍE, tihării, s. f. (Pop.) Tihăraie. – Et. nec. Cf. tihăraie. Vezi definitia »

ALTIMETRÍE s. f. Ramură a topografiei care se ocupă cu stabilirea altitudinilor punctelor de teren față de nivelul mării. – Fr. altimétrie. Vezi definitia »

anánghie (-ii), s. f. – Situație grea, necaz, strîmtoare. – Mr. ánanghie. Ngr. ἀνάγϰη (Gáldi 146). Vezi definitia »

ISCODÉNIE, iscodenii, s. f. (Rar) Iscodeală (2). – Iscodi + suf. -enie. Vezi definitia »