FORTUÍT, -Ă adj. neprevăzut, întâmplător, venit pe neașteptate; inopinat. ♦ (jur.) caz ~ = eveniment independent de culpa debitorului, care îl împiedică să-și execute o obligație. (< fr. fortuit, lat. fortuitus) Vezi definitia »

STĂVILÍT, -Ă, stăviliți, -te, adj. Care a fost barat, zăgăzuit cu un stăvilar. ♦ (Fig.) Care a fost oprit, împiedicat în acțiune. – V. stăvili. Vezi definitia »

ERUDÍT, -Ă adj. Cu cunoștințe vaste; învățat, savant. ♦ (Despre opere științifice) Care arată erudiție, cunoștințe multe și profunde. [Cf. fr. érudit, lat. eruditus – cioplit, instruit]. Vezi definitia »

FÂRNÂÍT¹, fârnâituri, s. n. Faptul de a fârnâi. – V. fârnâi. Vezi definitia »

sorbăcăít, sorbăcăíturi, s.n. (reg.) sorbire repede și cu zgomot. Vezi definitia »