ATMOSFÉRĂ, (3) atmosfere, s. f. 1. Înveliș gazos care înconjoară pământul; aer; spec. aer pe care îl respiră cineva. ♦ (Fig.) Mediul social înconjurător; ambianță. ♦ (Fig.) Stare de spirit care se creează în jurul cuiva sau a ceva. 2. Masă de gaze și de vapori aflată într-un spațiu în care au loc reacții chimice. 3. Unitate de măsură a presiunii gazelor. – Din fr. atmosphère. Vezi definitia »

acotiledónă (rar) s. f., g.-d. art. acotiledónei; pl. acotiledóne Vezi definitia »

CORTICOPLEURÍTĂ s.f. Congestie pulmonară, localizată în zona corticală a plămânului, care afectează și pleura. [< fr. corticopleurite]. Vezi definitia »

TRANZIÉNȚĂ s.f. (Liv.) Caracterul a ceea ce este trecător, tranzient; efemeritate. ♦ Termen folosit în diferite discipline sociale semnificând caracterul instabil, continua devenire a relațiilor omului cu realitatea înconjurătoare, viteza de modificare a acestor relații și de adaptare a omului la noile relații. [Pron. -zi-en-, var. transiență s.f. / cf. it. transienza]. Vezi definitia »

REPEZEÁLĂ, repezeli, s. f. 1. Iuțeală, grabă mare, repeziciune. ◊ Loc. adv. La repezeală = foarte repede, în mare grabă. 2. (Rar) Goană, fugă. – Repezi + suf. -eală. Vezi definitia »