(?) PAPIȚÓI, papițoi, s.m. Jucărie (ursuleț, cățelus etc.) de pluș; ceva care seamănă cu o asemenea jucărie. Vezi definitia »

ȚĂPÓI, țăpoaie, s. n. (Reg.) 1. Furcă (mare) cu coada lungă și cu dinți drepți de fier, cu care se ridică snopii de grâu, maldărele de fân sau de coceni etc. ♦ Furcă în vârful căreia este fixat sacul de pescuit. 2. Căpriorul de la mijloc la casele tărănești. – Țeapă + suf. -oi. Vezi definitia »

MUȘURÓI¹, mușuroaie, s. n. 1. Moviliță formată din țărâna pe care o aruncă la suprafața solului furnicile, cârtițele etc. când își sapă coridoarele subterane; p. ext. grup de furnici care locuiesc într-un furnicar; furnicar. 2. Grămadă de pământ adunată la rădăcina unor plante pentru a le sprijini, a le feri de vânt, de îngheț sau pentru a le favoriza dezvoltarea. 3. (Urmat de determinări) Grămadă (mică). 4. (Reg.) Ridicătură mică de pământ; movilă, deal. [Var.: (înv. și reg.) moșinói, moșirói, moșorói, moșurói, mușinói, mușirói, mușunói s. n.] – Lat. mus araneus. Vezi definitia »

ZBÂRGÓI s. n. (Mold.; Despre vreme) Înrăutățire. (din zbâr; cf. zbârgi) Vezi definitia »

vâjói, vâjoáie, s.n. (reg.) 1. pârâu iute, furios. 2. avalanșă. Vezi definitia »