PIROTÉHNIC, -Ă adj. Referitor la pirotehnie; produs prin pirotehnie. [< fr. parotechnique]. Vezi definitia »

METAFÍZIC, -Ă I. adj. referitor la metafizică. II. s. f. 1. parte a filozofiei idealiste, având ca obiect fenomenele care nu pot fi percepute prin simțuri, care depășesc cadrul experienței. 2. metodă de cunoaștere, opusă dialecticii, care consideră fenomenele izolate unele de altele și imuabile, concepe dezvoltarea ca un simplu proces de creștere și neagă contradicțiile interne ale fenomenelor. (< fr. métaphysique, /II/, lat. metaphysica, gr. metaphysiki, germ. Metaphysik) Vezi definitia »

AERONAÚTIC, -Ă adj. Referitor la aeronautică, de aeronautică. [< fr. aéronautique]. Vezi definitia »

HEXAÉDRIC, -Ă adj. În formă de hexaedru. [< fr. hexaédrique]. Vezi definitia »

FILARMÓNIC, -Ă I. adj. referitor la activitatea de răspândire a culturii muzicale prin concerte, recitaluri, spectacole muzicale. II. s. f. 1. asociație pentru cultivarea și răspândirea artelor, în special a muzicii. 2. orchestră simfonică cu activitate permanentă, din muzicanți profesioniști. (< fr. philharmonique) Vezi definitia »