OBELÍSC, obeliscuri, s. n. Monument comemorativ de origine egipteană, de forma unui stâlp înalt și ascuțit la vârf, alcătuit de obicei dintr-un singur bloc de piatră și acoperit cu inscripții. ♦ Stâlp sau piesă de lemn, de piatră etc. de forma monumentului descris mai sus, folosit ca element de arhitectură. – Din fr. obélisque. Vezi definitia »

DANTÉSC adj. (Liv.) Caracteristic operei, concepției lui Dante. [< it. dantesco, cf. Dante Alighieri – poet și prozator italian]. Vezi definitia »

inocésc, inoceáscă, adj. (înv.) călugăresc, monahal. Vezi definitia »

POLIDÍSC, polidiscuri, s. n. Mașină agricolă prevăzută cu mai multe discuri metalice ascuțite, folosită în lucrările de dezmiriștire. – Poli- + disc. Vezi definitia »

șchienésc, șchieneáscă, adj. (înv.) șcheiesc (v.). Vezi definitia »