HAN¹, hani, s. m. Titlu purtat, în evul mediu, de conducătorii mongoli și preluat de suveranii multor țări din Orient; persoană care avea acest titlu; han-tătar. – Din tc. hăn. Vezi definitia »

GEAMANTÁN, geamantane, s. n. Cufăr portabil din piele, carton, material plastic etc., în care se pun lucrurile necesare pentru călătorie; valiză. [Var.: (reg.) geamandán s. n.] – Din tc. camadan, ngr. tzamandáni. Vezi definitia »

van (-nă), adj. – Zadarnic. Lat. vanus (sec. XIX) sau it. vano; cultism. – Der. vanitate, s. f., din fr. vanité; vanitos, adj., din fr. vaniteux. Vezi definitia »

PRIABONIÁN s.n. (Geol.) Eocenul superior din regiunile alpină și mediteraneană. // adj. Care aparține acestei formații. [Pron. -ni-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. priabonien]. Vezi definitia »

LACETÁN, -Ă, lacetáni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. În vechime, membru al unei populații preromane iberice din Lacetania, regiune din Hispania Tarraconense, aflată în partea centrală a Cataloniei, cu nucleul stabilit în regiunea Bages. 2. Adj. Care aparține sau se referă la lacetani (1). (cf. sp. lacetano, cat. lacetà < lat. Lacetani < gr. laketanoí = lacetan, identificabil cu ka(s)telanoí menționați de Ptolemeu) [DRAE, GDLC] Vezi definitia »