țurțurúș, țurțurúși, s.m. (reg.) izvor. Vezi definitia »

PAINGENÍȘ s. n. v. păienjeniș. Vezi definitia »

MĂRUNȚÍȘ, mărunțișuri, s. n. 1. Lucru mărunt, fără valoare; (la pl.) obiecte și materiale accesorii (ace, ață, nasturi etc.); mărunțuș. ♦ Vânat format din animale mici. 2. Fig. (La pl.) Fapte lipsite de importanță; nimicuri, fleacuri. 3. (Cu sens colectiv) Monede (de metal) de valoare mică. 4. (Înv.; în loc. adv.) Cu mărunțisul = în cantitate mică, cu bucata, în detaliu, cu amănuntul. – Mărunt + suf. -iș. Vezi definitia »

cărăbáș (-șe), adj. – (Oaie) albă, cu capul și picioarele negre. Tc. karabaș „cap negru” (DAR). – Der. cărăbaș, s. m. (pescăruș, Larus ridibundus). Vezi definitia »

VÁLMEȘ adv. (Înv.) De-a valma. – Valma+ suf. -eș. Vezi definitia »