NUÁNȚĂ, nuanțe, s. f. 1. Fiecare dintre varietățile unei culori, determinată de compoziția sa cromatică. ♦ P. gener. Culoare. 2. Fig. Diferență foarte mică între aspecte sau lucruri de același gen; varietate de manifestare a unei acțiuni, a unui sunet, a unei senzații etc. ♦ Aspect ușor deosebit al sensului de bază al unui cuvânt. ♦ Ceea ce se adaugă esențialului, modificându-l ușor; caracter, notă particulară. [Pr.: nu-an-] – Din fr. nuance. Vezi definitia »

PROTOCLORÚRĂ, protocloruri, s. f. (Chim.) Combinația cea mai săracă în clor pe care o substanță simplă o poate forma cu acesta. – Din fr. protochlorure. Vezi definitia »

cípcă (cípci), s. f. – 1. Broderie. – 2. Panglică. Mag. csipke (Tiktin; DAR), cf. sb. cipka. În Trans. Vezi definitia »

bleahă, blehe s. f. om naiv / ușor de păcălit. Vezi definitia »

LEUCOPEDÉZĂ s.f. (Med.) Procesul de migrare a leucocitelor. [< fr. leucopédèse]. Vezi definitia »