ȚOPĂIÁLĂ, țopăieli, s. f. Acțiunea de a țopăi și rezultatul ei; săritură dezordonată, greoaie; țopăitură. – Țopăi + suf. -eală. Vezi definitia »

ștringuitúră, ștringuitúri, s.f. (reg.) panglică albă cu broderie, folosită ca garnitură; dantelă. Vezi definitia »

arecífă s.f. Crustă lateritică dură, asemănătoare unei zguri, cimentată de hidroxidul de fier, ce apare în solurile de savană. (< fr., sp. arrecife) Vezi definitia »

țúrlă, țúrle, s.f. (reg.) fată bătrână. Vezi definitia »

BĂDÍCĂ, bădici, s. m. (Pop.; mai ales la voc.) Bădiță. [Var.: bădíc s. m.] – Bade + suf. -ică. Vezi definitia »