INDUCTÓR, -OÁRE, inductori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. (Despre procese fizice) Care produce sau influențează un alt proces, cu care evoluează concomitent. Forță inductoare. 2. S. n. Organ al unei mașini electrice, al unui aparat electric etc. care produce fluxuri magnetice inductoare. 3. S. n. Mic generator de curent alternativ, cu magneți permanenți, acționat manual și folosit în instalațiile telefonice pentru producerea semnalului de apel. – Din fr. inducteur. Vezi definitia »

LĂNȚIȘÓR, lănțișoare, s. n. Diminutiv al lui lanț; lanț mic de metal prețios, servind ca podoabă; lanțug, lănțuș, lănțușor. ♦ Lucrătură sau împletitură cu un singur fir, făcută cu acul sau cu croșeta, care are forma unui lanț mic. – Lanț + suf. -ișor. Vezi definitia »

UNIFLÓR, -Ă adj. (despre inflorescență, plante) cu o singură floare. (< fr. uniflore) Vezi definitia »

OSMORECEPTÓR s.m. (Biol.) Terminație nervoasă sensibilă la variațiile presiunii osmotice. [< fr. osmorécepteur]. Vezi definitia »

TRIREACTÓR adj., s. n. (avion) propulsat de trei reactoare. (< fr. triréacteur) Vezi definitia »