BUFETIÉR, -Ă s.m. și f. Cel care ține (sau servește la) un bufet. [Pron. -ti-er. / < fr. buffetier]. Vezi definitia »

TRANSCEIVER s. n. Aparat de emisie-recepție folosit, în special, în practica radioamatorilor. [Pr.: transívăr] – Cuv. engl. Vezi definitia »

MÁSTER¹ s.m. (În țările de limbă engleză) Titlu universitar, precedând pe cel de doctor, care se acordă la unul sau doi ani după terminarea facultății. (< engl. master) Vezi definitia »

SÚBER s. n. țesut vegetal din celule moarte, constituentul principal al scoarței; plută. (< fr., lat. suber) Vezi definitia »

METAMÉR, -Ă I. adj. (chim.; despre corpuri) care prezintă metamerie. II. s. n. 1. segment primitiv al embrionului, provenind din mezoderm, care se scindează în fragmente regulate. 2. fiecare dintre segmentele din care este format corpul la viermi și la artropode. (< fr. métamère) Vezi definitia »