strapazán, strapazáne, s.n. și strapazáni, s.m. (reg.) 1. (s.n.) cui de lemn sau de metal, fixat pe marginea bărcii, de care se sprijină vâsla; ujbă, opac, scarmos. 2. (s.n.) parmaclâc de lemn la prispă; prispă. 3. (s.m.) pui de șalău sau de crap (până la 30 de cm). Vezi definitia »

CALABRIÁN s.n. Ultimul etaj al pliocenului de facies marin. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -bri-an. / < fr. calabrien, cf. Calabria – regiune în sudul Italiei]. Vezi definitia »

MONTÁN, -Ă adj. (Liv.) De munte, muntos. [< lat. montanus]. Vezi definitia »

GIROPLÁN s.n. Autogir prevăzut cu un rotor cu patru pale și cu o aripă de avion fixă. [< fr. gyroplane]. Vezi definitia »

troián (-iéne), s. n. – 1. Dig de protecție săpat într-o perioadă nedeterminată de-a lungul unei linii aproximativ paralele cu lunca Dunării, atribuit greșit împăratului Traian. – 2. Cantitate mare de zăpăadă, nămete, noian. – 3. Grămadă, morman, teanc. – 4. (Olt.) Potecă într-o fîneață. – 5. (Olt.) Urma saniei pe zăpadă. Sl. trojanŭ (Cihac, II, 423; Șeineanu, Semasiol., 179; Tiktin), cf. sb. trojan. Der. directă din lat. Trāĭānus (Tagliavini, Arch. Rom., XII, 218) nu este posibilă fonetic. Apare în doc. din sec. XV. Amintirea lui Traian nu s-a păstrat în obiceiurile populare rom.; și că numele său s-ar fi perpetuat în sl. în legătură cu această construcție defensivă, nu este semnificativ, căci este vorba de o tradiție fără temei și cu siguranță tîrzie. – Der. tro(i)eni, vb. (a se îngrămdi zăpada; a fi drumurile blocate de zăpadă). Vezi definitia »