soldățáș, soldățáși, s.m. (înv. și reg.) soldățel. Vezi definitia »

CĂRUȚÁȘ, căruțași, s. m. Persoană care transportă cu căruța marfă sau persoane; cărăuș, harabagiu, cărucer. – Căruță + suf. -aș. Vezi definitia »

STRIGOIÁȘ, strigoiași, s. m. Nume generic dat mai multor fluturi mici de noapte care zboară în jurul lămpii sau flăcării unei lumânări. [Pr.: -go-iaș] – Strigoi + suf. -aș. Vezi definitia »

arbănáș (arbănáși), s. m. – (Înv.) Albanez. – Mr. arbines. Alb. arbën, arbereš (Meyer 12), în parte prin intermediul sb., bg. arbanaš. Numele etnic actual este albanez, dubletul neol., din it. albanese, fr. albanais. În ngr. același nume este ἁρβανίτης, deformat ulterior în ἁρναβίτης; din prima formă provine rom. (înv.) arvanit, iar din ultima tc. arnaut, de unde rom. arnăut, s. m. (albanez; scutier, paznic personal), megl. arnăut (Cihac, I, 544; Șeineanu, II, 24; Lokotsch 104; Meyer 10; Tagliavini, Arch. Rom., XVI, 340), cf. alb. arnaut, bg. arnautin. – Der. de la acesta din urmă, arnăuțesc, adj. (care aparține arnăuților); arnăuțește, adv. (ca arnăuții); arnăuțime, s. f. (mulțime de arnăuți). Vezi definitia »

PÂRĂIÁȘ s. n. v. pârâiaș. Vezi definitia »