Definita cuvantului strănutător
strănutătór, strănutătoáre, adj., s.f. 1. (adj.; înv.) care strănută; care produce strănutatul. 2. (s.f.) numele a trei plante cu flori albe: scânteiuțe-albe, rotoțele-albe, coada-șoricelului.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu strănutător
DOINITÓR, -OÁRE, doinitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care doinește. – Doini + suf. -tor. Vezi definitia »
NĂUCITÓR, -OÁRE, năucitori, -oare, adj. Care năucește sau poate năuci. [Pr.: nă-u-] – Năuci + suf. -tor. Vezi definitia »
BĂGĂTÓR, -OARE, băgători, -oare, adj. (Mai ales ir.; în sintagma) Băgător de seamă = care nu face decât să observe fără a acționa; care nu are un rol precis într-o treabă. – Băga + suf. -ător. Vezi definitia »
zor s. n. Vezi definitia »
PRÁPOR s. m. v. prapur. Vezi definitia »