Definita cuvantului strănutător
strănutătór, strănutătoáre, adj., s.f. 1. (adj.; înv.) care strănută; care produce strănutatul. 2. (s.f.) numele a trei plante cu flori albe: scânteiuțe-albe, rotoțele-albe, coada-șoricelului.

Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu strănutător
acustica sălilor, calitatea audiției sunetelor* într-o încăpere (săli de concert* sau de spectacole, studio de radio* sau de televiziune), în raport cu utilizarea acesteia. Preocupările pentru o mai bună auduție în edificiile publice datează din antic. Vitruvius Pollio (sec. 1 î.Hr.), în De Architectura, dă reguli în acest scop și arată cum poate fi îmbunătățită a. Vezi definitia »
CASCADÓR, -OÁRE s.m. și f. 1. Persoană special antrenată care se substituie unui actor (principal), de obicei în cursul filmării unei scene de mare pericol. ♦ Acrobat care execută serii de căzături și sărituri (adesea în grup). 2. (Fam.) Persoană cu o conduită ușuratică, inconstantă. [< fr. cascadeur]. Vezi definitia »
OCTOFÓR s.m. Litieră purtată de opt (sclavi). ♦ (Ant.) Purtător de litieră. [< fr. octophore, cf. gr. octophoros]. Vezi definitia »
AUTOCRÁTOR s. m. 1. titlu dat, în Grecia antică, deținătorilor unei autorități absolute. 2. bazileu ~ = (la Bizanț) titlu oficial al împăratului. (< fr. autocrator, gr. autokrator) Vezi definitia »
SUPERVIZÓR s.n. Program de control care supraveghează activitatea unui sistem de calcul; monitor2 (3) [în DN]. [Cf. engl. supervisor]. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z