OPÚNE, opún, vb. III. 1. Tranz. A pune în fața cuiva sau a ceva, ca împotrivire, un lucru, un argument etc. ♦ Refl. A se împotrivi (rezistând sau făcând uz de forță), a pune piedici, a ține piept; a zădărnici. 2. Tranz. A pune față în față două sau mai multe ființe sau lucruri pentru a scoate în evidență, prin comparație, deosebirile dintre ele. 3. Refl. (Despre unghiuri) A fi așezat, într-o figură geometrică, în fața altui unghi sau în fața uneia dintre laturi; (despre laturi) a fi așezat în fața altei laturi sau în fața unuia dintre unghiuri. [Prez. ind. și: (reg.) opúi] – Din lat. opponere, fr. opposer (după pune). Vezi definitia »

JUXTAPÚNE vb. III. tr. A alătura. [P.i. juxtapún. / după fr. juxtaposer]. Vezi definitia »

RÚNE s.f. pl. ~ , care s-au păstrat în inscripții și documente, mai ales la vechii scandinavi. Vezi definitia »

VOLIȚIÚNE s.f. (Psih.) Act de voință. [Cf. fr. volition]. Vezi definitia »

înfocăciúne s.f. (înv.) aprindere, înfocătură. Vezi definitia »