sulfínă (-ne), s. f. – Iarbă-de-piatră (Melilotus officinalis, M. albus). – Var. sulcină, sulvină, sufulf. Lat. sulfῑna, plantă nedeterminată, cf. A. Thomas, Bull. Du Cange, V, 159; acest nume, care derivă de la sulphur „sulf”, se explică prin culoarea florilor (Scriban, R. critică, 1933, 28; cf. Candrea, GS, 429, unde se postulează *sulfina, fără a-i cunoaște existența). Legătura cu sl. žlŭtŭ „galben”, pol. žołtina „galben” (Cihac, II, 380) este improbabilă. Var. sulcină este ciudată, dar cf. șuf, șuc și șufări. Sufulf trebuie să rezulte dintr-o contaminare cu mag. szúlfü „cimbru” (Cihac, II, 527). Vezi definitia »

BRÁMĂ s. f. semifabricat de oțel, cu secțiune dreptunghiulară și muchiile rotunjite, având suprafața striată sau punctată. (< fr. brame) Vezi definitia »

străbătătúră, străbătătúri, s.f. (înv.) 1. străbatere, răzbire, penetrare, penetrație, pătrundere, răzbatere. 2. (fig.) agerime de minte, perspicacitate, pătrundere. Vezi definitia »

slobozeálă s.f. (reg.) 1. făină de grâu muiată și subțiată cu apă sau cu lapte ori amestecată cu smântână, cu care se drege sau se îngroașă sosul sau ciorba. 2. supă sau ciorbă de post. Vezi definitia »

COTIDÁLĂ, cotidale, adj. (Geogr.; în sintagma) Linie cotidală = curbă care unește punctele de pe suprafața mărilor și oceanelor în care mareele au loc la aceeași oră. – Din engl. cotidal. Vezi definitia »