DIATÓNICĂ, diatonice, adj., s. f. 1. Adj. (în sintagma) Gamă diatonică = succesiune naturală de mai multe sunete muzicale aflate la distanță de tonuri și semitonuri. 2. S. f. Structură melodică formata din tonuri și semitonuri. [Pr.: di-a-] – Din fr. diatonique, lat. diatonicus. Vezi definitia »

manuală, manuale s. f. (tox.) seringă hipodermică folosită pentru injectarea intravenoasă a drogurilor. Vezi definitia »

SUBSTRUCTÚRĂ, substructuri, s. f. Subîmpărțire a unei structuri. – Din fr., engl. substructure. Vezi definitia »

surlișoáră, surlișoáre, s.f. (reg.) 1. surlă mică (instrument muzical). 2. rât mic de purcel. Vezi definitia »

MĂTUȘÍCĂ, mătușele, s. f. Diminutiv al lui mătușă; tușică. – Mătușă + suf. -ică. Vezi definitia »