PLẤNGERE, plângeri, s. f. Acțiunea de a (se) plânge. 1. Plâns¹, jeluire, tânguire. ◊ Valea plângerii = lumea, pământul (considerate uneori ca loc de suferință). 2. Sesizare a unui organ de jurisdicție în vederea exercitării controlului asupra unui act al administrației de stat ori a refuzului unui organ de a-și îndeplini atribuțiile legale. ♦ Exprimare a unei nemulțumiri adresate unei autorități; (concr.) act prin care se face această încunoștințare; reclamație, jalbă, cerere. – V. plânge. Vezi definitia »

ESCAMOTÁRE, escamotări, s. f. Acțiunea de a escamota și rezultatul ei. – V. escamota. Vezi definitia »

ÎNGREUNÁRE s. f. Acțiunea de a (se) îngreuna. [Pr.: -gre-u-] – V. îngreuna. Vezi definitia »

GĂLBINÁRE, gălbinări, s. f. 1. (Med.; pop.) Icter. 2. (Rar) Culoare galbenă a feței; paliditate. 3. Plantă erbacee cu tulpina ramificată spre vârf, cu frunze ușor dințate și cu flori purpurii (Serratula tinctoria). [Var.: gălbenáre s. f.] – Din galbin. Vezi definitia »

REUTILÁRE, reutilări, s. f. Acțiunea de a reutila și rezultatul ei. [Pr.: re-u-] – V. reutila. Vezi definitia »