CĂLĂTORÍ, călătoresc, vb. IV. Intranz. A face un drum spre un loc (mai) depărtat; a fi pe drum. ♦ A fi călător, a fi la drum. ♦ Refl. Fig. (Reg.) A se sfârși; a muri. – Din călător. Vezi definitia »

alături, adv. – 1. Lîngă, aproape de. 2. În afara locului. – Var. alăturea. Lat. ad latera (REW 4934; DAR), cf. it. allato, v. fr. lez. Forma înv. este alăture, păstrată în var. – Der. alătura, vb. (a așeza alături); alăturaș, s. m. (înv., vecin). Vezi definitia »

conferí (-r, -ít), vb. – A acorda, a da. Fr. conférer. – Der. conferință, s. f. cu var. înv. conferență modificată prin asimilare cu suf. -ință (cerință, cuvință); conferenția, vb.; conferențiar, s. m. (orator; grad de profesor universitar). Vezi definitia »

BATJOCURÍ vb. IV. v. batjocori. Vezi definitia »

a sări (pe cineva) din portofel expr. (intl.) a fura banii cuiva. Vezi definitia »