HAIMANÁ, haimanale, s. f. Om de nimic, fără căpătâi, derbedeu, vagabond. ◊ Expr. (Adverbial) A umbla haimana = a umbla fără rost, a hoinări, a vagabonda. – Din tc. haymana. Vezi definitia »

SEMNÁ vb. tr., intr., refl. a (se) iscăli. (după fr. signer) Vezi definitia »

LAMINÁ vb. I. tr. 1. A prelucra (un metal, un material etc.) la laminor. 2. A subția și a omogeniza fibrele textile. 3. A îngusta un jet de fluid. [< fr. laminer]. Vezi definitia »

HIDROPLANÁ vb. intr. (despre un hidroglisor sau hidroavion) a se deplasa plutind la suprafața apei. (< fr. hydroplaner) Vezi definitia »

ÎNSĂXĂNÁ, însăxănez, vb. I. Tranz. (Rar) A încărca cu o sarcină mare. – Din în- + saxana. Vezi definitia »