cobâltóc², cobâltoáce, s.n. (reg.) loc mlăștinos, mlaștină; lac. Vezi definitia »

somnilóc, -ă, adj. (înv.; despre oameni) care vorbește în timpul somnului. Vezi definitia »

țâțóc, țâțoáce, s.n. (reg.) 1. furuncul. 2. ardei iute. Vezi definitia »

hangióc, hangióci, s.m. (înv.) proprietarul unui birt; birtaș. Vezi definitia »

COCIÓC, cocioace, s. n. 1. Nămol vegetal amestecat cu bucăți de rădăcini de stuf și de papură (care formează mici insule plutitoare). 2. Baltă mică, izolată, în regiunea inundabilă a unei ape curgătoare, care nu-și poate împrospăta apa. [Pl. și: cociocuri] – Et. nec. Vezi definitia »