BĂLTÍ, pers. 3 băltește, vb. IV. Refl. (Rar, despre apă) A forma o baltă; a stagna. – Din baltă. Vezi definitia »

ROSTÍ, rostésc, vb. IV. 1. Tranz. A articula, a pronunța sunete, cuvinte cu ajutorul organelor vorbirii. 2. Tranz. (Adesea fig.) A spune, a vorbi, a povesti; a expune. 3. Refl. (Rar) A se pronunța, a-și spune părerea autorizată. ♦ Tranz. A comunica o dispoziție, un ordin, o sentință. ♦ A se preocupa de ceva; a pregăti. 4. Intranz. A înfășura pe sulul din față al războiului de țesut porțiunea de pânză țesută, desfășurând în același timp o porțiune corespunzătoare de urzeală de pe sulul dinapoi, pentru a putea continua țesutul de câte ori rostul se micșorează. – Din rost. Vezi definitia »

ISPITÍ, ispitesc, vb. IV. Tranz. 1. A atrage (spre rău) a ademeni, a tenta, a momi. ♦ Refl. (Înv.) A se lăsa ademenit, a cădea în ispită, a greși. 2. (Înv.) A pune la încercare sau la o probă pe cineva sau sentimentele, caracterul cuiva. 3. (Înv. și pop.) A cerceta, a examina; p. ext. a descoase. 4. (Înv.) A constata; a descoperi, a afla. – Din sl. ispytati. Vezi definitia »

smocotí, smocotésc, vb. IV (reg.) 1. (despre puii de animale) a suge cu lăcomie, zbătându-se; a smocăi. 2. (despre sugari) a mișca buzele imitând suptul. 3. (despre păsări prinse; în forma: zmocoti) a se zbate, a se smuci. 4. (despre o parte a corpului omenesc) a zvâcni. 5. (în forma: zmocoti) a părui. Vezi definitia »

BRĂTESCU-VOINEȘTI, Ioan Al. (1868-1946, n. Tîrgoviște), prozator român. Acad. (1918). Schițe și nuvele („În lumea dreptății”, „Întuneric și lumină”) despre lumea micilor funcționari provinciali și a descendenților vechii boierimi, supusă automatismelor, conturînd cu compasiune tipul inadaptabilului. Povestiri pentru copii („Puiul”). Vezi definitia »