Definita cuvantului strâgăciută
strâgăciútă, strâgăciúte, s.f. (reg.) semnalizare prin strigăte puternice; cerere de ajutor prin țipete.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu strâgăciută
a o călca pe coadă expr. a se grăbi, a accelera. Vezi definitia »
AERODÍNĂ s. f. vehicul aerian mai greu decât aerul. (< fr. aérodyne) Vezi definitia »
mielăríță, mielăríțe, s.f. (reg.) păduche care atacă mieii și oile. Vezi definitia »
plácă (plắci), s. f. – 1. Tablă, planșă. – 2. Tăbliță de ardezie. – 3. Disc. – 4. Firmă, semn, insignă. – 5. Decorație, decorare. Ngr. πλάϰα (Miklosich, Fremdw., 118; Cihac, II, 688; Graur, BL, V, 74), întărit ulterior de fr. plaque. – Der. placa, vb. (a aplica, a lipi; a părăsi), din fr. plaquer, galicism; placard, s. n., din fr. placard; placaj, s. n., din fr. placaje; plachetă, s. f., din fr. plaquette; platcă, s. f. (tăbliță). Vezi definitia »
CARAVÁNĂ s. f. 1. convoi de călători care străbate deșertul (pe cămile). 2. ansamblu de turiști și vehicule rutiere care se deplasează în grup pe același itinerar. ◊ grup de vehicule (cu personalul aferent) care urmează același itinerar (în scopuri culturale, sanitare etc.). 3. rulotă de turism. (< fr. caravane, /3/engl. caravan) Vezi definitia »