wurtzít (sulfura de zinc) (germ.) [tz pron. ț] s. n. Vezi definitia »

pioncănít¹, pioncăníturi, s.n. (reg.) 1. strigăt caracteristic curcilor; pioncăit. 2. voce sau vorbire cu glas subțire, pițigăit; pițigăială în vorbire; pioncăială, pioncăit. 3. vorbire înceată, slabă, stinsă; pioceală, piocit. 4. slăbire, topire (de boală sau de bătrânețe); pioncănitură. 5. vedere slabă, pioncăială, pioncăit. 6. mocoșire, mocăială. Vezi definitia »

POLITEFSÍT, -Ă, politefsiți, -te, adj. (Înv.) Politicos, cuviincios. – Din politefsi (înv., < ngr. politefome, viit. politefso). Vezi definitia »

răcărít s.n. (reg.) prindere de raci. Vezi definitia »

COSMOPOLÍT, -Ă adj. 1. (Adesea s.) Referitor la cosmopolitism; cu manifestări de cosmopolitism. 2. (În faza preimperialistă) Care ține de mai multe culturi, comun mai multor țări; universal. ♦ (Despre orașe etc.) Pestriț, amestecat (prin componența populației și prin varietatea limbilor vorbite). ♦ (Despre plante) Care are o largă răspândire geografică. [Cf. fr. cosmopolite, it. cosmopolita, gr. kosmopolites < kosmos – univers, polites – cetățean]. Vezi definitia »