MÂNCĂRÍME, mâncărimi, s. f. Senzație (neplăcută) provocată de anumite boli ale pielii, de o iritație trecătoare, de înțepătura unor insecte etc. și însoțită de nevoia de a se scărpina; mâncărici. ◊ Expr. A avea mâncărime de (sau la) limbă = a simți mereu nevoia de a vorbi; a fi foarte vorbăreț, palavragiu, limbut; a nu putea păstra un secret. – Mâncare + suf. -ime. Vezi definitia »

MICOPLÁSME s. n. pl. microorganisme (patogene) între bacterii și virus. (< fr. mycoplasmes) Vezi definitia »

PRENÚME s.n. v. pronume¹ [în DN]. Vezi definitia »

MICÍME, micimi, s. f. Faptul de a fi mic; fig. josnicie, meschinărie; micșorime. – Mic + suf. -ime. Vezi definitia »

CĂZĂCÍME s. f. Totalitatea cazacilor; mulțime de cazaci. – Cazac + suf. -ime. Vezi definitia »