BUBÍȚĂ, bubițe, s. f. Bubuliță. – Din bubă + suf. -iță. Vezi definitia »

CRONOGRÁMĂ s. f. 1. inscripție în care literele, corespunzătoare cifrelor romane, formează data. ◊ problemă enigmistică în care literele numerale (numerele latine) dintr-o frază, vers, inscripție etc., citite în ordinea lor firească din text (prin adiție) sau anagramate, formează data la care se referă textul, în legătură cu un eveniment istoric. 2. informație dată de literele unei fraze, ale unui vers, ale unei inscripții etc., care au și o semnificație numerală reprezentând cifre romane. 3. grafic reprezentând desfășurarea în timp a unui fenomen; historiogramă. (< fr. chronogramme) Vezi definitia »

potoríșcă, potoríști, s.f. (reg.) 1. unitate de măsură de capacitate egală cu o jumătate de decilitru. 2. (în forma: potolișcă) sticlă de trei sferturi de litru. Vezi definitia »

DENTÍNĂ s. f. substanță proteică, bogat mineralizată, din care este formată pulpa dintelui; ivoriu. (< fr. dentine) Vezi definitia »

poienioáră, poienioáre, s.f. (pop.) poieniță. Vezi definitia »