Definita cuvantului patentă
PATÉNTĂ s.f. 1. Drept exclusiv acordat unui inventator sau unei autorități de a folosi și de a comercializa o invenție, o inovație etc.; act, diplomă care conferă acest drept; brevet. ♦ (Înv.) Brevet, autorizație de a exercita un anumit comerț. ♦ Patentă de sănătate = document care se dă unui vas la plecarea dintr-un port și prin care se confirmă starea sanitară a portului. ♦ (Fig.; ironic) Sistem, procedeu (propriu cuiva). 2. Impozit care se plătea în trecut pentru un anumit comerț sau o anumită industrie. [< fr., it. patente].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu patentă
HESPERÍDĂ s. f. fruct cărnos asemănător cu baca (la portocal, lămâi etc.). (< fr. hespéride) Vezi definitia »
a se afla în treabă expr. a simula efectuarea unei acțiuni; a se face că muncește Vezi definitia »
CIANAMÍDĂ, cianamide, s. f. Substanță chimică cristalină, din care se obține melamina. [Pr.: ci-a-] – Din fr. cyanamide. Vezi definitia »
MAGNETOPÁUZĂ s. f. Regiune a spațiului extraterestru în care nu se manifestă câmpul magnetic al Pământului. [Pr.: -pa-u-] – Magnet + pauză (după fr. magnétopause). Vezi definitia »
SCROFULÓZĂ s. f. boală cronică de natură tuberculoasă, prin inflamarea ganglionilor limfatici de la gât. (< germ. Skrofulose) Vezi definitia »