este partea de vorbire neflexibila care determina un verb si exprima o caracteristica a unei actiuni. Vezi definitia »

foárte adv. – Determinativ pe lîngă un adjectv sau adverb care ajută la formarea superlativului absolut. – Istr. forte. Lat. fŏrte „puternic, tare” (Pușcariu 634; Candrea-Dens., 626; REW 3458; DAR), cf. alb. fortë, it. forte, prov., fr. fort, sp. fuerte. Pentru semantism, cf. fr. fort, „foarte”, și folosirea rom. tare cu același sens. Der. neol. fort, s. n., din fr. fort; forță, s. f., din fr. force, it. forza; (s)forța, vb., din it. (s)forzare; fortăreață, s. f., din fr. forteresse; forte, adv., în muzică, din it. forte; fortifica, vb., din lat. fortificare; înforța, vb. (vulgar, a forța). Vezi definitia »

CLOROLEUCÍTE s.f.pl. Corpuscule impregnate cu clorofilă, care se găsesc în protoplasma celulei vegetale. [Pron. -le-u-. / < fr. cloroleucites]. Vezi definitia »

parimicéște adv. (înv.) ca în proverbe, în mod providențial. Vezi definitia »

ACRANIÁTE s. n. pl. subîncrengătură de animale cordate primitive, lipsite de craniu. (după fr. acraniens) Vezi definitia »