Definita cuvantului patrimoniu
PATRIMÓNIU s.n. Bunuri moștenite prin lege de la părinți; bunuri de familie. ♦ Bunurile, veniturile care aparțin unei persoane, unei colectivități, unui stat etc.; bun public. [Pron. -niu. / < lat. patrimonium, cf. fr. patrimoine, it. patrimonio].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu patrimoniu
secretătóriu, secretătórie, adj. (înv.) care produce și elimină secreții; care servește la secreție; secretiv. Vezi definitia »
ACTÍNIU s. n. element chimic radioactiv din minereurile de uraniu. (< fr. actinium) Vezi definitia »
SPAHÍU1, spahii, s. m. Soldat dintr-un corp de cavalerie otomană recrutat din rândurile aristocrației militare. – Din tc. sipahi. Vezi definitia »
armangíu, armangíi, s.m. (reg., înv.) lucrător sau paznic la un arman Vezi definitia »
PALÁDIU2, paladii, s. n. Statuie a zeiței Pallas Atena, socotită în antichitate a fi ocrotitoarea cetăților. ♦ Fig. Ocrotire, apărare. – Din lat., fr. palladium. Vezi definitia »