bijóg (-gi), s. m. – Mîrțoagă. – Var. (Mold.) ghijoc, ghijoacă. Tc. bișak „bătrîn” (Bogrea, Dacor., IV, 794). Mai puțin probabil sînt ipotezele anterioare: din sl. bĕzati „a fugi” (Tiktin), sau de la ghiuj (DAR; Scriban). Vezi definitia »

slobonóg, slobonógi, s.m. (reg.) plantă ale cărei frunze se strâng când le atingem. Vezi definitia »

TERATOLÓG, -Ă s. m. f. specialist în teratologie. (< fr. tératologue) Vezi definitia »

FILOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în filologie. [< fr. philologue]. Vezi definitia »

POLÓG¹, poloage, s. n. 1. (Pop.) Cantitate de iarbă (sau de alte plante) cosită dintr-o singură mișcare de coasă; mănunchi de fân sau de grâu secerat (care urmează să fie adunat sau legat în snopi). ◊ Expr. (Adverbial) A sta (sau a zăcea, a cădea) polog = a sta (sau a zăcea, a cădea) grămadă. 2. (Reg.) Întoarcere sau împrăștiere a fânului cosit (pentru a se usca). 3. (Reg.) Iarbă bună de cosit. – Din bg., scr. polog. Vezi definitia »