PALEOARHEOLOGÍE s. f. Arheologie a preistoriei. [Pr.: -le-o-ar-he-o-] – Din fr. paléoarchéologie. Vezi definitia »

CIVILIZÁȚIE s. f. 1. nivel de dezvoltare a culturii materiale și spirituale dintr-o epocă dată a unui popor, a unui stat etc.; (p. ext.) stadiu înalt de dezvoltare a unei societăți. 2. (spec.) cultură materială. (< fr. civilisation) Vezi definitia »

HIPERTIMÍE s.f. (Med.) Creștere exagerată a bunei dispoziții în stările maniacale. [Gen. -iei. / < fr. hyperthymie, cf. gr. hyper – peste, thymos – spirit]. Vezi definitia »

admirație a semiților, (în special) a evreilor Vezi definitia »

PSIHOLOGÍE s. f. 1. Știință care se ocupă cu studiul proceselor și al particularităților psihice. 2. Totalitatea fenomenelor psihice care caracterizează un individ sau o colectivitate; concepție, mentalitate. 3. Totalitatea proceselor psihice care condiționează o activitate. – Din fr. psychologie Vezi definitia »