TRIGONOCRAȚÍE s. f. (astrol.) triunghi, pe cercul planetar, format de cele patru semne de aceeași natură (foc, pământ, aer, apă). (< fr. trigonocratie) Vezi definitia »

CONSTRÍCȚIE s. f. strângere, strangulare, îngustare (printr-o presiune circulată). ◊ mișcare de apropiere a pereților canalului fonator, prin care suflul de aer expirat produce un zgomot caracteristic. (< fr. constriction, lat. constrictio) Vezi definitia »

ȘUBREZÉNIE, șubrezenii, s. f. Stare a ceea ce este șubred; slăbiciune, debilitate. ♦ Lipsă de soliditate, de trăinicie (a unui obiect). ♦ (Concr.) Construcție sau element de construcție șubred, putred. – Șubred + suf. -enie. Vezi definitia »

ANTROPOMETRÍE s. f. 1. metodă de cercetare în antropologie constând în măsurarea diferitelor părți ale corpului uman; somatometrie. 2. metodă de identificare a criminalilor pe baza descrierii corpului uman (dimensiuni, formă, amprente digitale). (< fr. anthropométrie) Vezi definitia »

ÁRIE², arii, s. f. 1. (Mat.) Măsură a unei suprafețe (exprimată în valori numerice). Aria cercului. 2. (Suprafață, teritoriu considerat ca) zonă de răspândire a unui fenomen, a unui grup de plante sau de animale etc. ♦ Fig. Întindere, suprafață. – Din lat. area (cu sensurile după fr. aire). Vezi definitia »