IRIDODIAGNÓSTIC s. n. metodă de stabilire a diagnosticului unor tulburări sau leziuni prin examenul irisului (I, 2). (< fr. irido-diagnostic) Vezi definitia »

HIPERESTÉZIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de hiperestezie. (< fr. hyperesthésique) Vezi definitia »

ANACRÚZIC, -Ă, anacruzici, -ce, adj. (Muz.) Cu anacruză (1), bazat pe anacruză (1). – Anacruză + suf. -ic. Vezi definitia »

FOTOELÉCTRIC, -Ă adj. (despre emisiunea de electroni din metale) provocat de incidența radiației luminoase. ♦ efect ~ = emisiune de electroni de către metale sau semiconductori sub acțiunea luminii; celulă ~ă = element de circuit electric, cu doi electrozi, care se bazează pe efectul fotoelectric; fotocelulă. (< fr. photoélectrique) Vezi definitia »

CATEHÉTIC, -Ă adj. metodă ~ă = formă a metodei conversației, constând din întrebări pentru ca elevii să reproducă cunoștințele însușite înainte. (< fr. catéchétique) Vezi definitia »