SPLÉNIC, -Ă, splenici, -ce, adj. Care aparține splinei, privitor la splină. – Din engl. spleen. Vezi definitia »

APOTEÓTIC, -Ă adj. care constituie o apoteoză; triumfal. (< apote/oză + -otic) Vezi definitia »

LEȘIÉTIC, -Ă, leșietici, -ce, adj. Cu gust sau cu miros (neplăcut) de leșie, ca leșia; leșios. – V. sălciu. ♦ Fig. Cenușiu, întunecat, mohorât. Cer leșietic. [Pr.: -și-e-. = Var.: leșiátic, -ă, adj.] – Leșie + suf. -etic. Vezi definitia »

HERCÍNIC, -Ă adj. (Geol.) Care aparține unor formații orogenetice din paleogenul târziu. ◊ Catenă hercinică = lanț de munți formați în carbonifer, întinzându-se din Asia Centrală și traversând Europa. [Cf. fr. hercynien]. Vezi definitia »

EPIGENÉTIC, -Ă adj. (Biol.) Referitor la epigeneză. ♦ (Despre minerale) Care este mai recent decât rocile în care este cuprins. [< fr. épigénétique]. Vezi definitia »